Nu doar cariile ameninta sanatatea si estetica dintilor, ci si boala gingiilor si a parodontiului (structurile care leaga dintele de os), cunoscuta sub numele de parodontopatie (parodontoza). Dintii sunt infipti in os asa cum un copac este infipt in pamant (gingia este ca si iarba care acopera pamantul); cand pamantul se erodeaza copacului incep sa i se vada radacinile, poate ajunge sa se dezradacineze, sa se incline sau sa cada. La fel se intampla si cu dintii. Osul se erodeaza, dintii incep sa se miste si vor cadea.
Primul stadiu al bolii parodontale este cel in care gingiile sangereaza, sunt sensibile la atingere (gingivita) si osul care se afla chiar sub gingia bolnava incepe sa fie afectat de staza venoasa – sangele nu mai circula corespunzator, osul si gingia nu mai primesc nutrientii necesari(gingie mov, inflamata), dintii incep sa se miste si sufera modificari de pozitie.
Boala parodontala incepe si evolueaza fara durere! Aceasta este o afectiune grava, poate duce la pierderea dintilor sanatosi, neafectati de carie. Odata aparuta mersul ei este sigur, ireversibil – spre o dezvelire totala a dintilor, evolutie ce nu poate fi oprita, ci doar incetinita cu ajutorul tratamentului (in functie de gradul de afectare al osului aceasta este clasificata in: incipienta, moderata, avansata).
Piatra (tartrul dintilor) este alcatuita in mare parte din sarurile de calciu din saliva; se depune pe dinti; putem compara acest proces cu formarea depozitelor de calcar de pe chiuveta sau vase de bucatarie care nu sunt spalte corespunzator. Tartrul de depunde in special pe fata interna a dintilor mandibulari, pe fata molarilor superiori care priveste spre obraz, precum si in zone in care dintii nu se spala – dinti inghesuiti, dinti pe care pacientul nu ii foloseste in masticatie din cauza durerii sau a edentatiei/ lipsei antagonistilor.
Tartrul are initial o culoare alb-galbuie, fapt ce il face mai putin observabil, apoi se coloreaza in maron sau negru, de la diverse alimente, bauturi sau nicotina. Tartrul favorizeaza parodontopatiile, irita gingia din jurul sau si aceasta sangereaza mai usor.
Parodontopatiile netratate duc la infectii, mobilitate dentara si in final la extractie / caderea dintilor aparent sanatosi. Mecanismul de actiune este urmatorul: tartrul dentar irita gingia, aceasta se retrage, tartrul se depune in locul ramas liber intre gingie si dinte (ca un buzunar), gingia iarasi se retrage si se ajunge in final ca dintele in intregime sa fie acoperit si inglobat in acest depozit dur. Tartrul este si o sursa de infectie; aici se cantoneaza cel mai mare numar de bacterii; contribuie la mirosul neplacut al gurii.
Tartrul se poate inlatura doar de catre medicul stomatolog, printr-o procedura simpla numita detartraj. Aceasta consta in curatarea dintilor cu un instrument de mana sau cu un instrument cu ultrasunete care disloca depunerile de pe dinti. Detartrajul indeparteaza bucatile mari; micile fragmente se indeparteaza cu un jet de bicarbonat si apa cu mare presiune sau perie rotativa si cu pasta speciala de lustru. Pe un dinte curatat si mentinut curat depozitele de murdarie adera mai greu.
Ce trebuie sa facem?
Un detartraj complet cu ocazia controalelor stomatologice de 2 ori pe an. Trebuiesc curatati dintii indiferent daca se vede sau nu tartrul cu ochiul liber.
Periajul de seara si dimineata este obligatoriu, tehnica trebuie sa fie cea aratata de medicul stomatolog. Este foarte important ca metoda de periaj sa fie una corecta, deoarece prin miscari gresite periajul poate deveni nu doar ineficient, ci chiar nociv.
Ce trebuie sa NU facem?
Nu amanati detartrajul! Ideea ca “tartrul tine dintii la locul lor” este complet gresita. Daca dintii sunt mobili, tartrul si microbii din el au determinat acest lucru (!!!); prin amanarea tratamentului boala evolueaza si medicul stomatolog nu va mai poate ajuta sa pastrati dintii cat mai mult.
Alte indicatii
